Razboiul Mall-urilor

Acum in prag de sarbatori, plina de spiritul Craciunului m-am dus si eu la mall…shopping, fud, stuffs… si ma gandeam ce frumos va fi sa vad lume pregatita festiv de Craciun cu podoabe si braduti.

Wellllll, si uite asa ma duc la Polush si ma asteapta la intrare un imens brad…spanzurat…cu varful in jos. Primul meu gand: “OMG, they killed Kenny Chritmas”. Apoi m-am linistit gandindu-ma ca poate au pus si ei un brad asa mai la misto si ca restul sunt teferi. Fac doi pasi si un camp de brazi spanzurati de de tavan, cu varful in jos, se intidea la picioarele mele. “Massaaaaacrrruuuuu!!!!! Genoooociiiid!”. And that was the “anti-x-mas”. Parca si vedeam furiile din mitologia greaca aducand cadouri de Craciun “uite o molima pt tine micutule …ca ai fost cuminte!”

Incerc sa streg oribila imagine din minte si ma refugiez la Iuliush…ca poate-a hi mai binie. Dar vorba cea’ “speri mata, da’ speri degeaba”. Iuliushu s-a gandit si el sa fie mai original si a optat pentru pastel…si pene (de pene..u know, pimpin’ baby, pimpin’…). The horror! Pe moment ma intrebam daca vine Pastele sau Craciunu. Apoi am observat brazii ingropati sub imensitatea de pinky pink si baby blue. Iuliushu brusc s-a transformat intr-o vata de zahar giganta. Cine stie, poate au aflat ei ceva si anu asta darurile le aduce Iepurasul si Puisorul…Mosu si-a luat liber. Poate merge la schi in Austria.

Am fugit sa mananc o lamaie..viata devenise prea dulce.

Si uite asa am descoperit la ce se referea un ziar local cand si-a facut rubrica “Razboiul Mall-urilor”. Foolish me. Credeam ca se razboiesc intre ele, dar se pare ca ma ataca pe mine…

Si nici nu ninge .

Ce e mic, negru si bate la usa?

Cata plictiseala poate exista in lumea asta e incredibil…Cica s-au casatorit doi preoti homosexuali in Anglia…da, preoti…da gay…da, proaspat insuratei…Ooohh Lord Allmighty…Ma rog, nu ca as fi homofoaba, dar parca biserica promova ideea de familie ca si institutie, celula de baza a societatii si a perpetuarii speciei, and well….cam greu ii vad pe astia doi perpetuand vreo specie…sau vorba ceea “fa ce zice popa nu ce face popa”?

In California sunt pelerinaje pentru oficierea casatoriilor gay, apoi mai e si nenea ala, care de fapt e tanti transformat in nenea, casatorit cu o tanti si apoi redevenit femeie pentru 9 luni ca sa isi perpetueze genele si apoi sa redevina nenea pana cand va mai decida sa redevina odata tanti ca sa nasca si sa ajunga din nou mama (?!) si sa aiba un copilas care sa ii spuna…tata? uff… deja am obosit…dar macar au reusit sa perpetueze specia si avem un tata/mamic fericit si implinit alaturi de nevasta lui norocoasa ca este iubita de un asemenea barbat (?!) care se sacrifica pentru ea si copil…abia astept momentul cand ii va explica cineva copilului cum sta treaba cu albinutele si flocirelele

Momentan, ferice de cei challenged la nivel reproductiv, exista suficienti copii care asteapta sa fie adoptati de o familie iubitoare. Deci si minunatul cuplu de 2 nenea preoti mai sus amintiti ar putea avea o familie implinita. I-ar adopta, i-ar aduce acasa, unde i-ar cunoaste pe tata si pe…tata, sau mama care de fapt e tata, dar nu tata primu’ care il iubeste pe mama la nebunie, ci mama care de fapt e tata doi…ufff iar am obosit…

Parca vad cum se desfasoara viitorul nostru maret intr-o lume unde calugarii isi cumpara orgii in grup cu tineri virili, preoti se casatoresc intre ei, copii se arunca in rau din dragoste sau se spanzura de dorul parintilor, cupluri de gay se casatoresc si adopta copii care vor creste considerant ca e normal sa fii gay si putin ciudat dar tolerat sa fi hetero, iar copii crescuti in eprubete vor fi luati din supermarketuri la promotii de 3 la 10.000…

Cine stie, poate pe viitor se va legaliza si casatoria intre oameni si animale sau oameni si cadavre. De ce am discrimina/nedreptatii zoofilii si necrofilii?

Zambiti va rog, viitorul ne asteapta !

Moshu’

Ca toti barbatii, si Moshu’ a reactionat un pic tarziu la cererile mele de Craciun, dar mai bine mai tarziu ca niciodata . Asa deci dupa intelungi si prellungite interviuri … am job nou!!!!!!!!!!! si nu de oricare ci unu’ jmecher de business analyst. Suna bine, huh?

Dupa ce am tot meditat indelung la cum imi voi depune eu demisia, cu cata satisfactie si schipire diabolica in ochi (aproape ca avea vise umede cu momentul…) am ajuns sa imi dau demisia prin sms … I rock! Eu aveam cele mai bune intentii sa sun frumos si sa anunt plecarea … dar seful meu, pardon fostul meu sef nu a raspuns dupa bunul sau obicei.

Anyways, pe 23 e ultima zi la actualul job si apoi sa vad ce mi-a adus Moshu!

HO HO HO!

Nivelul 2

Trebuie sa anunt cu mandrie ca nu mi-a murit nici o planta…inca. Ba dimpotriva se iau la intrecere care sa infloreasca mai frumos . Datorita acestui fapt am decis sa trec experimentul plantutza la nivelul 2, adica animalutzul.

Asa deci am infiat un dracushor pisicel pe care l-am botezat Fiona. De aprox 2 luni incercam sa convietuim…Daca nu m-a mintit nenea veterinarul ar trebui sa fie fetita si acum are cam 3 luni, e plina de fitze si e rasfatata foc. Drept sa spun ma asteptam sa fie mai lenesa, sa nu se zbenguie mult si sa doarma toata ziua. Un fel de animal de plush care mai cere si de mancare din cand in cand. Cam asta i-am promis lui Daga Daga cand duceam lobby intens pentru adoptarea unei bestiutze pisicutze. Cu chiu cu vai a acceptat, sau mai precis a zis ceva de genul “nu am nimic impotriva daca tu crezi…” si a mai urmat ceva dar nu am mai fost prea atenta .

De atunci ne trezim la 5-5,30 in functie de cat de frumos a visat Fiona, invatam noi miscari de mortal combat pentru evitarea atacurilor frontale, laterale si dorsale din partea micutzei ninja, si ocolim jucarioare de pisic prin casa, care oricum nu sunt la fel de fascinante ca o plasa de plastic de pe jos sau o hartie mototolita gasita pe vreo masa. She completely took over our life!!!!!!! Nici nu ma apuc sa va explic cat de terorizate sunt animalutzele cu magnet de pe frigider pe care Fiona le vaneaza cu indarjire si le duce intr-un colt de camera ca prada de razboi. Iar ca sa nu incapa discutii referitoare la proprietatea ei asupra mea, a decis sa ma “personalizeze” cu multiple zgarieturi pe maini si picioare…in caz ca se mai uita vreo pisicutza la mine…dar e scumpa foc cand doarme…cand…doarme…

Asa deci si prin urmare, nivelul 2 se arata mai “indarjit” decat primul nivel…dar ii voi arata eu cine e mai avansat conform evolutiei darwiniste!

“remember the time…”

am o problema…adica am mai multe, dar am una in special…pierderie cronica. e o boala de care nu multi stiu, dar multi o sufera de ea intr-o forma mai mult sau mai putin avansata. la mine, in ultimul timp incepe sa fie atat de grava situatia incat e aproape amuzant.

saptamana trecuta mi-am pierdut cheile de 4 ori intr-o singura zi, ca sa nu mai pun la socoteala momentul extrem de rusinos cand disperam ca nu gasesc cheile si ele erau in buzunar. era extrem de rusinos deoarece de doua ori am cautat (superficial) in buzunar si tot nu le-am gasit. nu, nu e prea mare buzunarul. binenteles ca sa fie tacamul complet din cele trei telefoane pe care le am minim unul trebuia sa ramana acasa, daca eram la servici, sau la birou, daca eram acasa. ieri seara am pierdut surubul de la a doua pereche de cercei. si daca tot pomeneam de lucruri pierdute prin casa s-a mai intamplat sa nu imi gasesc o saptamana un pantof … deoarece era in cosul de rufe … cred ca intentionam sa il curat . si uite acum mi-am adus aminte ca trebuia sa o sun pe o tanti sa ii zic ca nu mai merg in bucuresti deci nu imi mai trebuie camera. total wreck.

“houston we have a problem!” in curand va trebui sa imi desenez harta cu toate lucrurile pe care le consider mai importante, pe care le-am pus bine sa nu le pierd, si sa imi leg harta in gat…ca sa nu o pierd nici pe aia. poate ar trebui laminata ca sa si pot face dus cu ea, ca daca o pun de-o parte exista mari sanse sa nu mai stiu unde am pus-o. ar fi chiar interesant. as putea merge treasure hunting ca in comoara din insula, plus minus cativa monstruleti, si aceia ramasi de ultima data cand am gatit. mda…pai nu sunt nu stiu ce gospodina, imi e rusine, dar deocamdata nu suficient de tare incat sa schimb ceva.

ar trebui sa apelez si la un rebranding. sa adopt o imagine mai zvapaiata de geniu pustiu si sa imi pun pe mess un status ceva de genul “remember me, cuz i’m sure as hell gonna forget u…”. si un papagal! neaparat un papagal. nu de alta dar sa imi poata spune ca ii trebuie de mancare sau de baut si se potriveste si in tema de “comoara din insula”. poate i-as da lui in grija harta.

poate ma plang la sefu’ ca imi trebe secretara.